Sa tinem legatura  

3,5%inseamna mai multe activitati
inseamna mai multe evenimente
implica-te! sustine-ne! afla cum
 
 

Custura Ciobanului, Fagaras 14Oct'06

 


Custura Ciobanului, Fagaras 14Oct'06

Pentru sibienii Adi Valean si Cristi Stoisor traseul Custura Ciobanului din Muntii Fagaras devenise aproape o obsesie. Planul lor de al parcurge pe timp de vara a fost zadarnicit cu consecventa de vremea capricioasa a Fagarasilor. Pentru a avea niste conditii care sa excluda riscul cit mai mult posibil, e nevoie de citeva zile consecutive de vreme buna care sa asigure o stinca uscata si asa acoperita cu lichenul specific zonei.

Adi mai parcursese traseul intr-o iarna, dar in Fagaras vara...nu-i ca iarna: zonele friabile sunt mai instabile deoarece nu mai beneficiaza de suportul inghetului. De cind Adi mi-a povestit intr-o tura anterioara de planul lor, microbul s-a prins si de mine. Ideea de a parcurge un traseu putin mai tehnic in Fagaras suna atragator, dar in acelasi timp era dublata si de un sentiment de teama: stinca pe alocuri friabila, lipsa unor asigurari sanatoase precum si posibilitatile reduse de a monta unele noi e cu totul altceva decit traseele de escalada pe stinca compacta si "mitraliate" cu spituri pe care m-am dat anul asta. L-am intrebat pe Adi daca mai au loc in echipa si pentru mine pe post de secund si mi-a raspuns afirmativ.

Asa am inceput sa "vinez" o saptamina cu vreme buna care sa tina si in weekend. Conditiile meteo pareau promitatoare in saptamina cu weekendul 14-15 octombrie, asa ca vineri dupa-amiaza goneam spre Sibiu pentru a ajunge cit mai devreme posibil fiecare cu motivele lui: eu ca sa apuc sa ma odihnesc cit mai mult pentru efortul ce urma, Adi sa mai petreaca ceva timp impreuna cu parintii lui.
Vineri spre simbata am innoptat in casa ospitabilei familii Valean.
Simbata dimineata ne-am impachetat echipamentul in rucsaci cit mai mici: buclele, anourile, pitoanele, ciocanul, casca si mincarea rationalizata la singe primeaza in fata sacului de dormit si a izolirului asa ca acestea din urma vor ramine in Sibiu. Planul e sa ne miscam cit mai repede avind bagaje usoare si, dupa ce vom termina traseul dorit, sa innoptam la cabana Negoiu sau chiar sa ne intoarcem in oras.

Pornim imediat dupa micul dejun. Dupa o tura prin Sibiul plin de strazi in constructie, ni se alatura si familia Stoisor: Adina si Cristi. Gonim spre Fagaras atit cit ne permite starea drumului. Din Porumbacu de Jos parasim asfaltul si rulam intr-a doua pe drumuri forestiere de calitate destul de buna. Astfel reusim sa urcam pina ceva mai sus decit cariera de marmura. Daca aveam garda la sol macar cit o Dacie urcam pina la capatul drumului forestier de unde incepe poteca. Avem noroc de zi frumoasa de toamna cu cer senin si culori diverse prin padure.
La 10:30 plecam de linga masina, baietii intr-un ritm mai alert ca aveam ceva treaba, Adina sa urce pina la cabana Negoiu si chiar mai sus pe poteca turistica atit cit se simtea ea bine. La cabana ne oprim scurt ca Adi si Cristi sa o salute pe d-na Mioara cabaniera si sa faca o rezervare verbala pentru cazare. E multa lume la cabana, marea majoritatea fiind un grup de liceeni zbanghii scosi la "excursie cu clasa" de catre doi profesori. Pornim mai departe si ne oprim in caldarea vaii Saratii pentru a minca. Ne bucuram de soare si ne dam cu parerea asupra fuioarelor de nor care se ridica din vale. Deocamdata sunt inofensivi. Urcam spre Strunga Ciobanului, facem citeva poze, Adi incropeste planuri de iarna pentru niste vilcele si hornuri ce se vad in Muchia Serbota.
Lipsa antrenamentului ne fac pe mine si pe Cristi sa suflam din greu. Dupa 3 ore de tropait de la masina ajungem la baza Strungii Ciobanului. Ne echipam, ne legam in coarda de 60m, eu la mijloc si baietii la capete. Vom merge in format "cirnatz", Adi va fi cap de coarda pe prima portiune asa ca isi ia ceva pitoane si anouri la indemina. Restul de echipament, ce-i drept cam mult ramas in plus, se intoarce in rucsaci. Am fost mai mult decit precauti, dupa povestile citite despre acest traseu. Nori de ceatza incep sa se formeze prin caldari si pe creasta principala, dar nu reusesc sa se acumuleze prea mult asa ca speram, inca, la vreme buna. Din cauza fierotanilor pe care le-am plimbat prin miini si vintului usor care s-a instalat, ne punem manusi(cine are).

Incepem sa urcam concomitent spre punctul cel mai inalt din strunga. De la cornierul in care e amarat un lant porneste pe o fata cazuta traseul Custura Ciobanului. Adi urca oblic stinga, il filez, gaseste un cui, mai urca spre stinga, prinde o mica brina inierbata spre dreapta la capatul careia regrupeaza. E rindul meu, imi scot manusile uaah! si dau la deal. Pina in regrupare nu-mi mai simt mina stinga, dar cind regrupez si il filez pe Cristi ma dezmortesc si nu mai am probleme. Soseste Cristi, pleaca Adi, peste vreo 4m bate un cui si ne cere sa nu-l scoatem ca sa ramina pentru la iarna. Intra mai in dreapta pe un fel de diedru cazut si nu mai il vedem. Coarda se desira si se aude piuitul de regrupat. Plec si eu, ajung la diedru, incep sa urc incercind fiecare priza de mina. Nu prea am de unde alege prize 100% solide asa ca merg ca pe oua. Multe placi instabile, cel mai bine de apucat la compresie. Asa va fi de acum incolo cu exceptia a trei, patru pasaje de stinca mai solida si a zonelor de "pasune". Urmatoarele lungimi se desfasoara mai mult pe orizontala decit pe verticala si intilnim pasaje unde chiar trebuie sa descataram. Se mai monteaza cite un anou, dar principala metoda de asigurare este desiratul corzii printre colturile de stinca. Moralul meu simte avantajul de a fi legat la mijloc, sunt tot timpul in mansa: la urcare ma fileaza Adi, la coborire - Cristi. Ma misc totusi incet de teama sa nu desprind vreun bolovan. Mai nasol e pentru Cristi care trebuie sa parcurga pasajele de coborit filat, vorba vine, de jos. Ajunge insa repede in regrupare.

La baza unui perete de 40m, pe o platforma mare plina cu lespezi Cristi si Adi schimba pozitiile. Acum porneste Cristi cap pe muchia din dreapta a peretelui, are prize bune, gaseste chiar un cui, dar nu-l poate folosi, eventual cu un prusik, insa nu se mai complica si merge mai departe. Cind coarda aproape ca se intinde apuca sa regrupeze. Ma duc si eu, mai sus gasesc o placa care se fenteaza prin stinga pe niste prize mai scurse la picioare si mai de compresie la miini. Deasupra e si un cui zdravan, dar trebuie sa te ridici ceva ca sa-l ajungi. Iti trebuie ceva moral sa treci pasajul cap stiind ca esti la peste 20m deasupra regruparii si nu ai nici o asigurare. In urmatoarea lungime Cristi porneste spre stinga, urca pe muchie apoi revine deasupra regruparii si rearanjeaza coarda direct peste fata care a ocolit-o. Astfel secunzii au sansa de a parcurge un pasaj scurt de escalada. Chiar inainte de regrupare din nou un pasaj tehnic: intre doua coltane, un horn se deschide sub picioare. Nu pot sa ma spraitzui de pe un coltan pe altul, trebui sa cobor un pic si sa folosesc niste prize de picior mai mici. Reusesc ca calc pe cealata parte si ajung pe platforma buna pentru doua persoane. Vine si Adi, dar se opreste inainte de horn pentru a nu crea inghesuiala in regrupare. Urmatoarea lungime e o fata cu ceva prize, dar nu vedem asigurari. Cristi se ridica jumatate de metru si bate un P care nu suna pe tonul cel mai ascutit. Deasupra la 2m intr-un prag gaseste un cui, dar nu are incredere in el si il dubleza cu un P. Si acesta nu prea suna de incredere, dar macar e batut de sus in jos. Inainte sa se ridice deasupra pragului incearca cuiul gasit si il scoate usor cu mina, il pune la loc si-i mai trage citeva ciocane. Se suie pe prag cu picioarele linga pitoane, prinde o fisura-muchie la mina dreapta, o lespede-la stinga, o ridicare din biceps, o priza la piciorul drept si reuseste sa iasa sus pe niste friabilitati. Coarda se desfasoara ceva mai repede si Cristi regrupeaza. Vine si Adi pe plaforma dupa ce trece peste horn, apoi plec eu. Pe pragul cu cele doua cuie incerc o ridicare mai eleganta, dar nu am nimic la picioare decit foarte sus, in rest o fata plina cu licheni. Incaltat in bocanci nu tine sa trec la aderenta asa ca pun genunchiul pe fata, trag de biceps si reusesc sa incarc o priza la dreptul. Din nou calc "pe oua" si ies deasupra pe pasune. Cind Adi ajunge linga noi ne hotaram ca urmeaza o portiune mai usoara si vom merge concomitent cu coarda intinsa intre noi. Ne miscam mai incet cind intilnim o zona mai framintata, un vilcel transformat in horn pe care lespezile sunt "aruncate" in toate directiile fara vreo urma de sudare intre ele. Sus insa ajungem pe platforma mare cu iarba pe care poti pune linistit 3-4 corturi. De aici nu mai e nici un pasaj dificil, mergem concomitent cu coarda, teoretic, intinsa intre noi. Cristi insa parca ar vrea sa modifice gradul traseului si se baga pe un traverseu pe partea dreapta a custurii. Adi insa ma ajunge din spate si il pune pe directie pe Cristi indrumindu-l pritr-un horn larg cu prize mari. De la capatul hornului urmeaza inca vreo 3 lungimi de "pasuneala".

In jur de ora 5 dupa-amiaza ne aflam cu toti la capatul traseului, pe creasta dintre virfurile Negoiu Mic si Negoiu. Concluziile trase la cald: 3 ore jumatate pentru o echipa de 3 oameni e un timp bun(bun chiar si pentru o echipa de 2), gradul de 3B, dat prin eu stiu ce carti, e doar pentru lungime si am carat mult prea mult echipament pe care nu l-am folosit. Am avut noroc de vreme buna, cu citeva fuioare de ceatza care doar au facut fotografiile mai interesante. Daca tot suntem in zona urcam si pe Negoiu. La coborire avem privilegiul sa vedem o capra neagra plantata fotogenic pe o creasta. Aproape ca ma tarasc la vale, n-am mai facut de mult atita efort si genunchiul sting cam scartzaie. Pe valea Saratii aproape de padure aprindem frontalele, dar nu mai avem mult pina la cabana. Acolo ne asteapta surprize placute si neplacute: partea nasoala e ca avem doar o camera cu doua paturi pentru 4 persoane, partea faina e ca ne intilnim cu Bivuacu' (George Stroie) si putem povesti si noi cu oameni "mai de munte". El a venit cu acelasi gind ca si noi, adica sa parcurga Custura Ciobanului in ziua urmatoare.

Duminica, dupa o noapte nu prea odihnitoare, alegem sa facem un traseu de tropaiala. Bivuacu' si cu partenera lui plus inca doua echipe de cite 2 oameni pleaca in jur de ora 8 spre traseu. Un weekend cu mare inghesuial pe Custura Ciobanului. E o dimineatza cu cer senin, dar cam frig cu bruma. Cu niste bagaje aproape inexistente fata de ziua dinainte, urcam pe valea Serbota spre virful Puha. Pe masura ce urcam ceatza incepe sa se ridice din vale si sa se adune pe creasta principala. Ajunsi sus in creasta ne infofolim bine caci vintul sa instalat bine. Cristi si Adina hotarasc sa se intoarca pe unde am urcat. Impreuna cu Adi voi face o plimbare pina pe vf. Serbota. Ceatza e destul de deasa insa nu atit cit sa ne faca probleme de orientare. Din cind in cind vintul mai face cite o gaura si apucam sa mai vedem vreun virf peste caldari. Incercam sa furam cu aparatul foto cit mai multe amintiri. De pe Serbota coboram spre cabana pe muchia Serbota. Din ceatza mai apucam sa vedem in reprize Custura Saratii, vf. Negoiu, Muchia Tunsu cu partea ei terminala Custura Ciobanului. Ajunsi inapoi la cabana, Adi porneste in intimpinarea Stoisorilor care au profitat de imbunatirea vremii si au mai tras de timp. Se intorc impreuna in scurt timp, ne impachetam rucsacii si plecam catre casa. Oprim in Sibiu la Cristi sa facem schimb de poze, apoi acasa la Adi sa ne recuperam restul de bagaje si sa ne refacem rezervele de energie  cu un prinz copios pregatit de doamna Valean. Multumim pentru masa si o intindem la drum ca mai era ceva pina la Timisoara.

Acum in fata calculatorului, odihnit dupa efortul facut, constientizez si ma bucur de aceasta tura reusita. Sper sa ma intorc in Fagaras cit mai curind.

Dragos Fenesan aka titifrig



Activitatile noastre{[]}Our activitiesClimbingTopo.ro
 

PARTENERII NOSTRI

Marmot
Marmot
Artmatch
Artmatch
Sponser
Sponser