Tura in Retezat

Chiar daca ajung sa scriu mai tarziu despre asta, tura traditionala dintre Craciun si revelion a avut totusi loc. Ne-am strans 4 de data asta. Eu cu ajung cu trenul din Arad, Adi Valean din Cluj, Radu ne culege cu masina din gara Simeria si pe drum se alatura si Calin. E 27 decembrie si e un frig crunt. Ajunsi la Carnic ne grabim sa ne punem in miscare si intr-un timp - nu stiu cat a fost, probabil destul de lung - ajungem si la Gentiana. Era dupa-amiaza si termometrul arata -13 grade. Bem un ceai si cu greu ne urnim catre refugiul din Bucura. Adi Valean si cu Radu ajung primii si elibereaza usa care era acoperita in proportie de trei sferturi de zapada. Mie mi se pare lung drumul pana la refugiu..si sunt cam rupt. Simt bine lipsa altor ture de genul asta si fara alt antrenament in ultima perioada e greu.
Dimineata se arata foarte greu pentru mine, nu reusesc sa dorm prea mult din multe motive..oboseala, caldura (la mine in sac), inghesuiala. Pe la ora 7 am iesit afara din refugiu unde luam in primire cu adevarat gerul. E foarte frig. Ma uit putin in jur si la gandurile mele se adauga aprobarile lui Radu in scurt timp ajungand iarasi in sacul de dormit unde am de gand sa imi petrec toata ziua. Baietii se hotarasc sa mearga si sa faca ceva. Valean vrea sa catere, Radu vrea sa isi zgaraie pioletii noi si Calin vrea sa ii acompanieze pana unde se simte bine. Pe mine ma ia somnul foarte repede.
La sfarsitul zilei avem o copca in lac (asta am reusit sa fac eu), urme batute pana spre o creasta mai la sud de refugiu (o creasta stancoasa..am ochit-o eu de dimineata, pentru a doua zi) si o recunoastere a zonei (Valean si cu Radu urca pe undeva prin zona crestei..pe un teren mai confortabil..)A doua zi trezirea e mai devreme si eu sunt hotarat sa mergem si sa vedem cum e catararea pe creasta vizata. Ajungem la baza, ne echipam si plec eu cap. Pe prima lungime corzile se intind aproape la maxim. Cativa pasi mai tari, 2 pitoane si mai multe nuci si frenduri. Valean vine primul si pe la jumatate incepe sa nu ii mai placa si zice ca se da jos. Eu ii strig sa vina. Ajunge in regrupare, ajunge si Radu iar Valean e hotarat sa coboare. Bate 2 pitoane si cobora pe o semicoarda. Eu cu Radu continuam. Plec pe urmatoarea lungime, trec un pas mai tare si dau de un bolovan imens incastrat intre 2 pereti. Nu mi se pare cine-stie-ce sa trec de el insa dupa multe incercari se pare ca nu vrea sa ma lase. Un bolovan cam de 2,5 m latime pe tot atata inaltime insa foarte ciudat de abordat. II gasesc solutia intr-un final si regrupez. Vine si Radu si imi dau seama ca nu se simte prea bine. Era racit de azi dimineata si acum, dupa ce a stat in regrupare sa ma fileze a inghetat bocna. Propun din prima sa ne retragem pentru ca am si vazut varianta de coborare, cu un singur rapel. Radu aproba tacit si coboram.
Au mai ramas cam 2-3 lungimi din creasta noastra..mai usoare decat primele doua. Creasta foarte frumoasa, ce ofera o catarare destul de sustinuta in primele doua lungimi si foarte spectaculoasa. De incercat de catre oricine ii place mixtul pe granit asigurat la mobile.
Ne intoarcem! Pe data viitoare.
L1 - 55m M6L2 - 55m M7
Echipament: 2 semicorzi de 60m, 4 pitoane (lame), 8 frenduri, 1 set nuci, anouri.

Adi Margea