Cu schiurile prin Cindrel 27-29 dec

Motto: "Mai iesi si tu in lume, mai umbla, nu sta tot in casa :))" Alex Presecan catre AlinCa in toti anii de pana acuma, ne-am bucurat parintzii trecandu-le pragul de Craciun si pentru ca sa nu iesim din sablon, in 27dec am pornit la drum. Noi2 si schiurile... tot pe drum pe drum pe drum... pana in Paltinis nu ne-am oprit.Lume multa si frig mare, asa ca hotaram ca prima tura sa o urcam pe foci, sa punem sangele in miscare, sa ne mai incalzim putin. Ooo da, partie faina, zapada faina... de-am avea si noi la Muntele Mic o partie ca asta ce fain ar fi... doar ca telescaunul nu face fatza, iar oamenii care credeam eu ca stau la soare, asteptau de fapt la o coada. Socatzi de lungimea cozii facem in total 6 ture pe foci si socotind ne dam seama ca ne-am miscat mai cu folos decat cei cu telescaunul: noi 30min tura urcat&coborat, ei 20-30min inghetzat la coada + 8min dardait in scaun.Urcand la deal in urma lui Alin, aud diverse comentarii despre urcatul nostru pe schiuri:
"-Ala pana ajunge sus ii mort!""-Ei s-o crezi tu!" zice altul."-Uite la ala cum urca", spune el."-Am incercat si eu, dar alunec la vale", raspunde ea."-Mai nu stiti... astia urca pe schiuri de tura", zice altul.Si totusi nu suntem singurii pe foci, observ la ultima urcare cand un tip ma intreaba daca nu imi este greu la deal... din vorba in vorba, tipul (Nicu) este incantat de planurile noastre (Cindrel, Fagaras si Ciucas) si ne intreaba daca ni se poate alatura. Desi nu-l cunoastem deloc, stiind ca tura din Cindrel este una lejera, ne dam intalnire a doua zi dimineatza la telescaun.Seara ne-o petrecem in Sibiu la familia Presecan, unde facem cunostintza cu mezinul familiei: Toto.Duminica dimineatza urcam din nou in Paltinis cu Alex si Jean, cu Nicu intalnindu-ne la telescaun. Tura incepe cu ceea ce deja stim prea bine de ieri: 250m diferentza de nivel pe marginea partiei din Paltinis.Vremea este superba, cer albastru, soare, dar frig, frig, frig. Brazii sunt incarcatzi de zapada care luceste in soare, dau impresia de decor de poveste, doar frigul ne tine bine ancorati in realitate: suntem pe munte si e iarna.Mergem prin padure pe-un drum forestier pana la cantonul Muncel de unde continuam tot prin padure pana sus pe vf. Batrana, unde iesim la golul alpin. Pentru ca frigul ciupeste cu nesimtire din obrazul meu, imi pun ochelarii de schi pe nas sa imi tina de cald, indes caciula bine pe cap si trag de coditele ei pe obraji cat pot.La popasul de la pietrele Batranei o iau inainte si merg si merg, pana cand vad ca este o problema in urma. Jean a ramas mult in urma si vrea sa se intoarca, striga la Alin si Alex sa nu mai vina pana la el, dar acestia merg sa vada care ii problema. O durere la piciorul drept il supara pe Jean si nedorind sa tina echipa din drum vrea sa faca cale intoarsa, dar tura este scurta si timpul destul, asa ca baietzii il conving pe Jean sa continue tura ca nu va incurca pe nimeni.Poate vi s-a intamplat si voua sa va intre in cap o melodie, nu neparat din cele preferate si sa nu mai puteti scapa de ea. Pur si simplu sa va treziti ca fredonatzi in gand versurile unui cantec care culmea poate va si enerveaza, dar degeaba... nu iese din cap si cu asta basta. Am patit asta de mai multe ori... imi amintesc de o tura memorabila in care am facut 7 h pana la Cuntu prin zapada pana la brau in care am fost nevoita sa sparg urme de una singura si cantam: "Haaaai ai ai, Da-i inainte cu tupeu, Haaaai ai ai si-ai sa vezi ca nu e greu" sau la tura de la CA cand l-am innebunit pe Alex cu "brown girl in the ring"... Ei uite tot asa si acuma asteptandu-i si urmarind de departe pe baietzi incep sa joc de frig... "pai stanga un, dreapta doi mai, ca asa-i hora pe la noi mai, shai-di-ri-di-ri-di-da" si nu am mai scapat de ea nici macar a doua zi.Pe curba de nivel, printre brazi, incet, incet ajungem la cabana si refugiul Canaia, adapostul nostru din aceasta noapte. Pentru un refugiu este lux... saltele? cine a mai vazut saltele intr-un refugiu din muntzii nostri?Eu ma descaltz repede de clapari si ma cocotz pe prici de unde fac pe managerul: dau indicatzii si ajut cat pot la cina... uneori este bine sa fii fata. Spre deosebire de mine, baietzii sunt exemplari: Jean face focul in soba, ne afuma destul de tare, dar nu se lasa... iese afara, vede ca hornul trage si acopera cu pamant gaurile din plita prin care fumul iese in camera, apoi face cald in refugiu; Alex si Nicu se ocupa de dezgroparea izvorului, ca sa nu mai fim nevoiti sa topim zapada, iar Alin se ocupa de gatit la primusul pe benzina.Jean incepe si ne amuza cu dumele lui: ne intreaba daca nu cumva avem o varza la noi (pentru piciorul sau beteag), apoi intreaba de ziar ca sa aprinda focul, iar la faza cu fumul si-ar dori un tub de silicon sa astupe gaurile sobei si incheie seara intreband daca nu cumva avem totusi la noi "o pungutza cu doi bani goala".Dupa supe fierbintzi si pireul cu branza de burduf si carnatz, toata lumea se retrage in sacul de dormit.Dimineatza este frig din nou si cu greu iesim din sacii de dormit, dar Jean dezgheatza atmosfera cu un foc in soba. Si cum primusul nu vrea sa mearga decat cu descantece, facem si ceaiul pe soba.Pentru ca Jean nu vrea sa fortzeze piciorul (si pentru ca nimeni nu carase varza cu el) hotaraste ca nu mai vine pe vf Cindrel, ci o ia inapoi pe traseul de ieri. Asadar in echipa de varf ramanem noi2, Alex si Nicu.Urcam in creasta de la refugiu, apoi lasam rucsacii in saua de dupa vf Canaia si continuam spre vf Cindrel (2244m). Daca pana acuma zapada a fost pufoasa de aici pana pe varf avem parte de zapada inghetzata bocna. Sus pe varf bate un pic vantul... nu bate tare, dar temperatura scazuta si adierea vantului accentueaza senzatia de frig, astfel ca sunt prima care o ia la vale... varf varf, dar tot mai bine ii mai la vale.Alin: In ciuda frigului, eu abia ma despart de privelistea de pe vf. Cindrel. Parca nicaieri ca aici n-am zarit atatea masive muntoase la un loc: incepand cu apropiatzii Fagaras, Lotrului, Latoritei, Capatanii, Parang, Sureanu si continuand cu fratzii mai departatzi din Meridionali: Tarcu, Godeanu, Retezat, Valcan, Iezer-Papusa, Piatra Craiului, Leaota, Bucegi, apoi cu Apusenii: Trascau si Metaliferi si terminand cu intreg lantzul Orientalilor ce se zareau pana hat-departe spre indepartatzii Calimani si Rodnei. Strasnica priveliste, noroc cu Alex ca vorba lui a meritat sa ies din "casa" sa vad meleaguri noi ;))Coborand, mi se dezlipeste o foca ce a prins gheatza si sunt nevoita sa
merg shontac shontac cu o singura foca. Daca pana acuma frigul era o
problema, acuma si lipsa unei foci este, dar il ascult pe Nicu si pun
in jurul braului in suprapantaloni foca la incalzit. Dupa jumatate de
ora foca "invie" la caldura si lipeste din nou... e ca noua. A doua
foca vazad tratamentul primit de prima vrea si ea... si se da
lesinata... o iau, o pun la caldura si dupa alta jumatate de ora in
care merg shontac shontac, focile amandoua lipesc ca noi. Si uite asa
am invatzat o chestie noua de la un prieten nou.La telescaun in Paltinis ne intalnim cu Jean care, ajuns de ceva timp
in statiune, a bagat 2 ture de partie si si-a potolit foamea in
asteptarea noastra.Ziua o incheiem cu o masa copioasa in casa fam. Presecan.PS. multzumim pentru ospitalitatea deosebita a colegului de club Alex si sotiei lui, Dana si pentru entertainment juniorilor: Dady si Toto.