Imsatje Island Peak 6189m

Suna ceasul ,e ora 1:20 si e ziua varfului si nu e vis.Ma trezesc si incep sa ma echipez e cam frig in cort -5 grade.Nu stau prea mult pe ganduri ies din cort si incep sa indes in rucsac:coltari,pufa,manusi de schimb , ciocolata.E forfota in jur ,agitatie si frig. Plec singur urmand luminile altor echipe.Pina in tabara avansata cunosc drumul asa ca stiu pe unde sa o iau.Incerc sa-mi impun un ritm constant.Trec de tabara avansata de la 5400m si incerc sa identific drumul. Vad niste lumini mai sus asa ca o iau direct spre ele. Urmeaz un valcel care in partea superioara are pasaje de catarare si sunt nevoit sa-mi scot manusile. Faptul ca acum simt prizele imi da osenzatie de siguranta mai ales ca sunt incaltat cu plastici . Nu stiu exact daca sunt pe drumul cel bun dar continui sa urc.Timpul trece repede si incepesa se lumineze. Imi imaginez linia traseului si urc constant.Intilnesc undeva pe la 5800m cit imi arata altimetru o echipa de spanioli care au si un serpas cu ei. Am certitudinea acum ca sunt pe drumul cel bun.Incepe si zapada asa ca sunt nevoit sa-mi pun coltari, ham si piolet. Drumul e clar acum trece peste o zona cu poduri de gheata urmand apoi o panta de zapada. Se vede deja varful si sunt fericit ca nu e multa lume mai ales ca urmeaza corzile fixe.Urc incet cu un ritm de 30 pasi apoi binemerita pauza. Panta creste in inclinatie aproape 58 grade si ajung la corzile fixe. Ma asigur la blocator desii am rezerve asupra fixarii corzilor cu ancore de zapada. Urc folosind coltarii si pioletul asigurarea fiind doar pentru moral.Zapada e buna iar coltarii prind bine. Soarele ma ajunge din urma si acuma chiar ma bucur de prezenta lui.Ma misc incet cu un ritm de 3 pasi si pauzele de rigoare . Aici e de fapt partea cea mai tehnica a traseului.Panta creste ajugind spre final la aproape 70 grade. Aceasta portiune are maxim 80m asa ca ajung in creasta.A meritat tot efortul se vede peretele de 4000m a lui Lhotse .Ma opresc si admir peisajul si chiar e magnific. Nu am nici o graba. Traseul urmeaza o creasta ingusta de zapada echipata cu coarda fixa.Realizez ca sunt singur si nu are cine sa-mi faca pozele de varf dar vad mai jos doi basci din echipa noastra si ma hotarasc sa-i astept.Urcam impreuna ultimii 80 de metri si ajungem sus la 8:17 min. Nu stiu daca trebuie sa ma bucur sau nu constat ca sunt fericit ca ma aflu aici si stau inca 30 min admirind peisajul.Bascii incep sa rapeleze . Ii urmez si eu fara sa ma grabesc deloc. Ma bucur de fiecare pas .Cobor gandindu-ma ca tot efortul a meritat pe deplin sunt inca aici pe Imsatje sau Island peak.Asta a fost o doar o zi din viata mea 12 octombrie 2008.Muri.