Melloblocco 2009

Melloblocco este cel mai mare festival de bouldering din lume. Si fiind la inceput de mai l-am ratat de fiecare data din pricina HCO-ului de care, e la doar un week-end distanta. Anul acesta insa am format o echipa cu care am decis de comun acord ca vom ajunge pana in semifinale, chair daca asa ceva de fapt nu exista. Melloblocco reuneste majoritatea boulderistilor de talie mondiala care se intrec intre ei pe un numar de 8 blocuri puse la dispoizitie de organizatori. Oricine face un bloc "cu bani" primeste cota parte din suma totala alocata respectivului traseu impartita la numarul celor care l-au parchttp://alternativetm.ro/node/104/edit?destination=tura%2F104urs.
Aceste 8 trasee sunt insa mai mult pentru profesionisti , pe langa ele, Val masino si Val di mello ofera cateva mii de trasee pe bolovani nenumarati si asta e si motivul pentru care aduna un numar impresionant de participanti. Anul acesta au fost 2500 de participanti inscrisi conform datelor furnizate de organizatori.

Noi am plecat miercuri din Timisoara in formula de 4 semifinalisti, Gelu, Jeni, Tufish si eu si ne-am oprit seara intr-un camping undeva in muntii din italia. Campingul Presanella situat intr-un peisaj mirific ne-a gazduit pentru o noapte si ne-a oferit primele doua blocuri de boulder :) ale zilei si ale excursiei . Plecam de aici si ajungem la destinatia noastra, unde ne si intalnim cu echipa, tot de semifinale, venita din Bucuresti. Ei sunt vreo 12-13 si au venit cu avionul la Milano si apoi cu trenul pana in Val Masino.
Neghinita ne spune cam care sunt lucrurile importante, care e campingul in care stau ei si in care va fi si petrecerea de final, si unde merg ei la catarat in dupamasa aia, asa ca ne instalam corturile, bem o bere ca era foarte cald, si ne ducem sa mirosim si noi bolovanii din zona. Traseele si bolovanii sunt foarte diversi, totul granit, insa textura stancii ne da imediat de inteles ca pielea de pe degete va fi marea noastra problema. Stanca e foarte aderenta, cu cristale cu o granulatie destul de mare, rugoasa, care musca efectiv din piele la fiecare incercare. Un alt aspect e lipsa prizelor evidente de picior in marea majoritae a cazurilor. Totusi pentru prima zi de boulder din "cariera" ne declaram multumiti, se lasa cu un 6C+ pentru Gelu si Tufish si 6B pentur mine si Jeni. Urmeaza inscrierea la festival, pentru 10 euro primesti o plasa cu tot felul de stickere, reviste, breloace, DVD-uri si binenteles tricoul evenimentului.

Seara mancam pizza la singura pizzerie din sat cu 5euro bucata, dar la care se adauga inca un euro coperto(fata de masa) dar totusi pretul e rezonabil si pizza in sine e imensa si fiind in Italia e si bine facuta.

Vineri dimineata o luam la pas spre o zona de boulder unde nimerim 3 dintre traseele "cu bani" doua de la fete si unul de la baieti. Ne oprim si ne uitam la cei care le incearca, e un spectacol unic la care ai putea sa te uiti toata ziua, evaluand sansele fiecarui pretendent. La fete, echipa rusoaicelor isi face aparitia si rezolva unul dintre trasee flash dupa care trec la al doilea pe care il fac din a doua incercare. Dupa ce pleaca ele ne decidem si noi sa nu uitam de noi si de ce am venit si consultand topo-ul zonei decidem sa cautam niste bolovani care nu sunt in zonele aglomerate asa ca luam bus-ul pus la dispozitie de organizatori si mergem mai in sus pe vale la Val di mello. Aici ne ocupam cu zona numita Space shuttle si dupa ce terminam cu traseele de pe bolovanul 9 si mai incercam cateva si la 8, trecem raul la zona Proprieta Privata unde in compania mai multor boulderisti cataram si alte probleme frumoase.

Seara , o rafala de ploaie ne strica planul de a mai merge la prezentarea in premiera a unui film cu bouldering intitulat "pure", si care se lasa, aflam dupa aia de la Varlan cu un chef ad-hoc in centro sportivo.

Sambata e din nou soare si nu stam mult pe ganduri o luam de data asta in jos sa mai vedem si alti bolovani, ne oprim din nou la vizionarea unui traseu "cu bani" cu miscari complexe si foarte solicitante, complet surplombant. Apoi trecem la actiune pe doi bolovani langa rau. Multa lume si aici, dar toti se sustin unii pe altii si se incurajeaza, atmosfera e buna. Gelu si Tufish incearca alturi de niste italieni sa faca un traverseu ce iese sus pe bolovan printr-un 6C+ si care e cotat per ansamblu cu 7A+, dar desi au reusit sa faca ambii finalul , cand ajung din traverseu acolo sunt sleiti de forta si nu le mai iese. Tot aici un localnic propune un jump ce nu e trecut in topo, din doua prize direct sus la marginea bolovanului, si e cotat la 7A. Il incercam si eu si Gelu si inca multi (o sa vedeti poze) dar pana la urma dintre noi doar Gelu reuseste sa si ramana in priza de sus.

Seara, din nou ploua, de data asta torential si pentru mai mult timp, dar nu ne intereseaza prea tare, caci azi e si La Sportiva party intr-un cort in camping-ul nostru si ne bagam si noi in multimea de oameni. Ne regrupam cu bucurestenii si petrecem alaturi de ei si de vedete mondiale precum Daniel Woods, Nalle Hukkataival, Jorg Verhoeven, Sean McColl, Philippe Ribieir, Olga Bibik si multi altii pana dimineata cand organizatorii opresc muzica.

Duminca ne adunam bagajele si ne pornim spre Zillertal, a doua destinatie a excursiei, unde ne vom intalni cu Oliver Batar si Gabriel Pavel (Popic). Despre asta cititi AICI.

A fost o experienta faina pe care o recomand si altora si locul in sine e foarte frumos si merita vizitat si in afara evenimentului Melloblocco.

Mardale