Herculane 9-10 mai 2009

    Dupa HCO 2009, weekend in care ne-am incantat privirile urmarind concurentii care urcau traseu dupa traseu si, dupa cum pofta vine mancand, in cazul nostru privind pe altii catarand, cei mai pofticiosi dintre noi, Markus, Ami, Andrei, Eugen si eu (Bubu), ne-am hotarat sa ne petrecem inca un weekend in aceeasi zona.
    Din Timisoara am plecat eu cu Andrei, Ami s-a imbarcat in Jupa, unde ne-a ajuns din urma si Eugen, iar in Caransebes, cu Markus am completat echipa.
    In jur de ora 12 am ajuns la destinatie, toata lumea in forma, vremea excelenta, prevedeam o zi lunga cu multe trasee catarate. Mai ales de catre mine ;)). Ne-am echipat si am pornit catre faleza mica de la Bobot. Aveam de ales dintre 17 trasee si le-am luat in ordine de la dreapta la stanga. Pe Cicada, Cinteza si Carabusul ei s-au incalzit, eu am invatat sa urc cap si sa dezechipez, apoi Andrei Ami si Markus au catarat Ursus Aviaticus. Dupa doua trasee catarate, cafeina a inceput sa puna stapanire pe corpul lui Andrei, care nu mai avea stare nici macar pe prize. Solutia? Pauza de..tigara si bere :), alaturi de Ami care era de asemenea in pauza, dar de cereale :D.
    Dupa ce cataram tot ce era facubil in zona, ne mutam tabara la traseele urmatoare. Markus si Andrei se opresc sa incerce Salamandra, iar eu cu Eugen, mai coboram pana ajungem la nivelul nostru, adica la  Fluturasul de stanca (6) si Scorpion (5) . Le cataram fara nicio problema, apoi Eugen o fileaza pe Ami care i-a lasat pe baieti la Salamandra si a venit sa urce pe Calul Nazdravan. Ajunge la pas si…incepe ploaia. Adapostim tot si ne gasim fiecare cate un locsor la o mica surplomba, luam o gustare, tigara sau mai facem cateva poze si trecem rapid peste momentul ploios, fara sa ne pierdem cheful de catarat.
Dupa ce s-a mai potolit poaia, Ami, Andrei si Markus se dau pe Calul Nazdravan si pe Melcul.
Cu speranta ca mai gasim trasee accesibile in urma ploii ne indreptam toti catre Gaia (7+/8-). Andrei il incearca primul, nu reuseste sa lege pasul, dar il echipeaza pt Ami, care dupa cateva incercari, reusestete miscarea din pas.
    Pentru ca deja a inceput sa se intunece si toti suntem infometati, ne strangem incet si plecam spre poienita sa campam. Aici surpriza! La intrare dam de o bariera pe care e o placuta inscriptionata “Proprietate privata. Accesul interzis.” Nu ne ramane altceva de facut decat sa cautam un alt loc. Markus si Eugen pleaca in recunoastere si in 5 min se si intorc. La 2 km gasesc o poienita potrivita atat pentru noaptea ce urmeaza cat si pt un viitor HCO.
    Dupa o masa imbelsugata in jurul focului, aprindem nelipsita shisha, deschidem vinurile si semintele si ne asezam comod la povesti in jurul focului. Eugen a fost cel care ne-a captat atentia, initial cu cateva notiuni teoretice despre judo (asteptam tura urmatoare pentru partea practica ), apoi despre munca lui de zi cu zi, proiectele europene. Terminam carbunii (de capatat, multumim Kitty) si vinul si bine ametiti trecem la odihna.
    Duminica suntem toti cu vreme, ne trezim de-abia la 10:30. Pana la ora 12 ne propunem sa strangem. Ne incadram in timp, dar plecarea se mai amana, timp in care Andrei cu Markus dau o fuga la stancile din jurul poienitei fiind deja cu gandul la HCO-ul de anul viitor. Eu cu Ami nu pierdem timpul si facem putina incalzire prin dans, iar Eugen imortalizeaza fiecare miscare.
    Din nou avem un cer albastru de vara, doar cativa nori, iar soarele ne incalzeste la peste 20 de grade. Plini de energie ajungem la faleza mare. Andrei echipeaza rapid un traseu cu care eu si Eugen sa ne luptam (In deriva 6+) apoi eu ma echipez de urcare, Eugen de filare. Langa, la Spumele marii (7-/7), Ami si Andrei au aceeasi ocupatie. Nu apucam niciuna sa ajungem in top ca din nou ploaia ne surprinde. Ne adapostim, fara sa ne pierdem optimismul, cu speranta ca se va opri in curand. Buna dispozitie si imaginatia bogata a baietilor ma transforma in “femeia afgana”, inspirati fiind de pelerina rosie ce ma acopera. Urmeaza bineinteles un photoshooting, la care participa si Ami cu o pozitie de “Sirena de pe Cerna”. Dupa aproxmativ o ora de asteptat ne pierdem rabdarea si ne hotaram sa dezechipam. Eroii care s-au incumetat sa infrunte ploaia catarand au fost, bineinteles, Markus si Andrei. Planul este sa plecam in Herculane. Daca ploua, intindem slackline-ul la o bere, daca nu, mai cataram cat mai apucam.
    Oprim la Roman, lumea se perinda pe la cloaca, soseaua este uscata, soarele pe cer, deci..la stanca cu noi. Andrei cu Markus catara Clandestino dupa care, Andrei recupereaza bucla lui Margica din Smesh si cu ocazia asta reuseste si pasul, in mansa, iar eu cu Ami si cu Eugen ne dam pe Gagarin.
    In jur de ora 8 ne strangem, ne schimbam, mai rontaim cate ceva sa nu simtim foamea :p si multumiti ca am reusit sa ne bucuram de a doua parte din zi, plecam spre Timisoara unde ajungem pe la 12.
    
     Bubu

PS: De retinut: “Vremea la Herculane” este strict pentru Herculane. Prognoza cuprindea doar soare si temperature ridicate, cum a fost in statiune, dar nu si la Bobot.