Climbing Topo
Vremea la Herculane
Salvamont CarasSeverin
Goodbye Annapurna
Azi Horia, Jorge si Martin trebuiau sa urce pana in tabara 1 sa ii caute pe cei doi sherpasi Sonam si Dawa, care au refuzat sa coboare cu elicopterul.Erau asteptati sa ajunga ieri in base camp si nu au mai ajuns.De asemenea de la un moment dat nu au mai raspuns la statia radio.Motivul s-a aflat azi noapte cand acestia au ajuns in sfarsit in tabara de baza..li s-a rupt antena de la statie.
In afara de cei mentionati mai sus, toti au plecat spre Kathmandu.Urmeaza ca maine sa plece si Horia,Jorge si Martin.
Misiune esuata...
Din pacate operatiunea de salvare a esuat. De dimineata au inceput cautarile atat cu eliopterul,cat si pe jos. Tolo nu a mai fost de gasit, l-au cautat ore intregi si nici urma de el.
Cei ramasi in tabara 4 au inceput sa aiba probleme cu altitudinea, inclusiv Horia. Ei au coborat in tabara de baza cu helicopterul. Toata lumea e bine, cat despre Tolo Calafat nu se stie inca nimic, Jorge continua cautarile, dar sansele sunt foarte mici, deoarece nu a mai raspuns la statie de ieri noapte si se presupune ca e ingropat in zapada…
Misiune amanata din cauza cetii
Maine se va incerca din nou salvarea lui cu helicopterul si daca din nou nu va fi posibila, se vor aduce butelii de oxigen din tabara de baza si vor pleca pe jos spre el.
Misiune de salvare
Annapurna 8091m
Tabara 4
Suntem in tabara 4, la 7200m, drumul a fost cam lung, dar conditii destul de ok.La noapte, la ora 3, ora Nepalului, vom pleca spre varf.
Vom avea mult de mers si ne vom misca destul de incet, atat din cauza zapezii mari, cat si din cauza aglomeratiei de pe traseu.Sper sa va dau vesti bune si sa ma intorc cu poze de pe varf.
Horia
Tabara 3
Pe curand,
Horia
In sfarsit...
Echipa este formata din polonezii Kinga Baranowska(partenera mea de coarda)si Piotr Pustelnik, slovacul Peter Hamor, rusii Eugeni Vinogradsky si Sergey Bogomolov, spaniolii Jorge Egocheaga si Martin Ramos si americanul Nick Rice.Sper sa tina vremea cu noi si sa ne intoarcem cu totii bine..speram de pe varf.
Sa ne auzim cu bine,
Horia
Annapurna BC
Speram sa va dau de stire de undeva de mai sus, dar din pacate tot prin tabara de baza suntem, vremea este in continuare impotriva noastra, cu vant puternic de peste 70km/h…m-am cam saturat de asteptat aici.Sunt pe zi ce trece tot mai nerabdator sa urc…cred ca nu mai am mult si incep sa fac “dansul soarelui”.
In curand termin si cartile ce le-am adus cu mine si sper sa se imbunatateasca vremea ca sa nu fiu nevoit sa le recitesc...Intre timp si-au terminat aclimatizarea si Jorge Egocheaga si Martin Ramos ,spaniolii cu care vom face echipa pentru summit push.
Urmatoarea fereastra de vreme buna am aflat ca ar putea fi in 24 aprilie,dar din pacate aici nimic nu este sigur,vremea schimbandu-se de la o ora la alta…
Toate cele bune TOT din BC,
Horia
We meet again
Iata-ma din nou in tabara de baza Annapurna aflata la 4000 m.Au trecut 2 ani de la ultima vizita si trebuie sa recunosc ca mi-a lipsit mult.Am plecat miercuri din Kathmandu si am ajuns sambata aici.Mi se pare mai aglomerat ca niciodata, am intalnit multa lume cunoscuta, colegi din expeditiile trecute, dar si lume noua.Este foarte aglomerat si datorita faptului ca sunt foarte multi trekkeri din toate colturile lumii.Deocamdata bate vantul puternic si se anunta vreme rea pana miercuri.Acest timp ne permite sa analizam cu atentie ruta si sa facem planuri, dar si sa ne relaxam citind,povestind si nu in ultimul rand dormind.
Toata lumea pare foarte bine antrenata si motivata sa urce varful, in special cei pt care Annapurna este singurul varf neatins din cei 14 optmiari…printre acestia se numara sud-coreanca Miss Oh Eun-Sun si coechipierul nostru polonez Piotr Pustelnik.Maine vom incerca sa urcam pana in tabara 2 la 5400m ca sa mai ducem ceva echipament, dupa care ne intoarcem inapoi in BC.Azi a nins multicel, dar asta nu ne schimba planurile pentru maine...cel putin deocamdata.
Am fost informati ca in 17 aprilie ar fi o posibila zi de varf...acum nu ne ramane decat sa asteptam si sa speram.
Toate cele bune din BC Annapurna,
Horia
Goodbye Pumori…Hello Annapurna
Din pacate nu am reusit sa atingem varful Pumori din cauza conditiilor meteo foarte rele.Am ajuns pana la 6900 m, dar vantul puternic si avalansele nu ne-au permis sa mergem mai departe.Scopul nostru oricum nu era sa atingem varful, ci sa ne aclimatizam cat mai bine.
Azi vom pleca din tabara de baza spre Kathmandu ,unde vom ajunge la inceputul saptamanii viitoare, dupa care ne continuam drumul spre Annapurna.Sper ca acolo vom avea parte de vreme mai buna si vom reusi sa ne ducem pana la capat planul, si anume de a atinge varful si de a ne intoarce toti sanatosi de pe el.
Toate cele bune si Paste Fericit tuturor,
Horia
Ploaie de pietre pe Pumori
Sfarsitul de saptamana a fost prima proba pe care a trebuit sa o trecem cu succes inainte de a urca pe Pumori.Ne-am pregatit cateva zile, am tatonat terenul si am echipat tabara doi, care ne-a pus intr-o situatie limita, deoarece am prins cateva caderi de pietre, care mi-au adus aminte de un joc din copilarie...“Ratele si Vanatorii”, dar din pacate nu la fel de amuzant, pentru ca am cam incasat-o fiecare din noi.Se tot auzea cate unul ca maraie ceva, scrasnind din dinti, dupa ce a fost troznit in casca de o piatra.
Ne-am descurcat bine, toata echipa a scapat teafara si am revenit în tabara de baza, cam osteniti si daramati de altitudine, dar dupa o ora am inceput sa ne revenim.Sambata este zi de odihna, trebuie sa ne adunam fortele, pentru ca duminica pornim spre varf.Scurt, hotarati si bine antrenati, spun eu.
Data viitoare sper sa va dau o veste buna si sa va spun o poveste noua: cum se vede lumea de pe vârful Pumori.
Pumori, joc de glezne la 6.000 de metri
Vrem să ne întoarcem apoi în tabăra de bază, ca să ne odihnim. Plănuim, ţintim şi ne tot învârtim ochii după soare şi nori, ca ulii. Dacă avem vreme bună, ne gândim la un summitpush, să urcăm constant şi susţinut spre vârf. E o provocare de care avem nevoie pentru marea confruntare de pe Annapurna.
Toate cele bune,
Horia
Tabara de baza Vf. Pumori
In acest timp vom incerca sa atingem varful Pumori de 7161m, aflat la granita dintre Nepal si Tibet, la doar 8km de Everest.
Atmosfera din satul comerţului – Namche Bazar 
Drumul până aici a fost ok. Am fost operativi în organizarea bagajelor, a butoaielor în care am băgat echipamentele, şi aşteptăm să le primim prin cursa cargo. Piotr Pustelnik, unul dintre colegii de expediţie, a trecut mai întâi în revistă bagajele noastre, cam multe, şi le-a predat celor de la compania de transport. Noi am plecat mai apoi la unul dintre avioanele pentru transport de persoane, care nu au mai mult de 20 de locuri. Am avut noroc de vreme bună, la prima oră.
Timpul în Namche Bazar e perfect şi pentru aclimatizare, pentru că de aici mai avem câteva zile de mers până să urcăm spre Pumori. Am rătăcit însă un pic prin zonă, pe dealurile de aici şi am admirat, de la înălţime, sistemul simplu de organizare al localnicilor. Peste tot sunt întinse steaguri cu rugăciuni, iar mai departe de zona caselor sunt şi pietre mari pe care sunt scrise mantre budiste. La noi ar fi uşor să asociezi astfel de lucruri cu un festival de artă în aer liber, aici însă, indiferent dacă eşti străin sau localnic, tratezi cu respect obiceiurile sherpaşilor.
Între timp am ajuns şi într-un parc naţional, foarte mişto organizat. Nu eram mulţi şi am avut timp să mai învăţ una alta despre istoria locului. Am trecut şi peste podul care duce spre Namche Bazar, colorat de sutele de steaguri de rugăciuni.
Aterizarea in Kathmandu si intalnirea cu colegii de expeditie
Am facut cateva poze cu broscuta bine intretinuta a lui Miss Hawley…cronicarul expeditiilor himalayene, dar şi cu o motocicletă despre care proprietarul spune ca este a lui Che Guevara.Mi-am facut timp sa ma intalnesc si cu o veche prietena din Romania, Thea Vid, despre care aflasem ca este si ea in Kathmandu impreuna cu un prieten.Am stat pana la apusul sorelui, dupa care m-am retras in hotel, frant după lungile zile de călătorie din Europa spre Asia.
Am început sa impachetam deja lucrurile ce le vom lua în taberele de pe Pumori. Un loc aparte îl au bagajele pentru mâncare, polonezii au adus specialităţi tradiţionale, iar eu am luat din România patru kilograme de şuncă de porc, un deliciu pentru toti, mai ales pentru cei care au facut comanda speciala.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|