Sa tinem legatura  

2%inseamna mai multe activitati
inseamna mai multe evenimente
implica-te! sustine-ne! afla cum
 
 

Vis Suspendat

 


vis suspendat

Luna trecuta? A trecut doar o luna? Mi se pare ca a fost intr-un cu totul alt timp si intr-o alta lume...

Am fost 4: eu, Justin Ionescu, Teo Vlad si Emil Camerzan. Justin a fost cu ideea. Mi-a spus despre proiectul asta de multa vreme. Am fost foarte entuziasmat si bucuros ca am fost "ales" sa fiu si eu parte la ceea ce imi suna a fi un lucru mare. Pe Teo l-am intalnit la Cupa CAR, la Busteni unde am schimbat scurt cateva vorbe si a ramas sa ne vedem cat de curand. Au mai trecut cateva saptamani si apoi ma intalnesc cu Justin iarasi, la Cupa Rachitele unde avem timp destul sa vorbim si sa planuim. Acolo il intalnesc si pe Espo, Emil Camerzan. De el auzisem. Stiam ca a mai fost si a mai facut chestii similare cu Leslie Fucsko. M-am bucurat sa il cunosc si din primele vorbe mi-am dat seama ca ne vom intelege foarte bine si ca vom lucra bine impreuna. Doara suntem amandoi ardeleni! Am discutat putin si ne-am dat seama ca daca vrem sa facem asta ar fi bine sa o facem cat mai repede. Atunci am decis ca in 4 zile sa ne vedem toti la Bucuresti

Asa a inceput aventura noastra care in final se numeste:
Vis Suspendat sau "Atat ne-o dus capul" - Peretele Nordic Galbinele, Bucegi. TD+, A2, M5, 270 m (8-16 februarie 2008)

E vorba de o premiera. Un traseu nou, pe unde nu a mai mers nimeni, unde nu gasesti decat stanca curata si necunoscutul. E o premiera de iarna unde nu gasesti decat frigul si miscarea inceata si zapada si gheata si rabdarea incrancenata. E o premiera intr-un perete nordic unde in final nu vezi fata soarelui nici macar un minut pentru tot timpul cat esti acolo. E o premiera in stilul "one push" adica odata intrat in perete nu te mai intorci acasa ca sa revii peste o saptamana, ci mergi tot in sus fara sa te gandesti la intoarcere si pat cald ci doar la creasta si cum sa mai inaintezi inca un metru. E o indarjire in care iti iei cu tine destul echipament si mancare si resurse pentru ca sa poti rezista cat mai mult, fara insa sa devii ineficient. E o indarjire despre care nu ai nici o idee referitoare la cat ar trebui sa dureze, ce ar trebui sa intalnesti in cale si cat de dur are sa fie. E munca in echipa, incredere totala unul in altul si sustinere reciproca.

Pentru noi a insemnat foarte mult! E un vis care s-a implinit, e un inceput care a fost suspendat, insa care vrea sa continue. Sunt legaturi care s-au strans si care au nascut alte vise si planuri.

Am plecat din Bucuresti vineri seara cu doua masini, eu cu Teo si cu Ela si Justin cu Emil si Vasile. Pe langa noi mai zaceau in masini si cei cinci porci neinsufletiti pe care aveam sa ii caram dupa noi peste tot (porcii sunt haulbag-urile in care aveam sa caram tot ce aveam, sa ii tragem in sus in perete si in final sa ii taram dupa noi la vale). Am avut 2 mari, de 120l si inca trei medii de 80l. Ca si greutate totala am calculat ca am avut peste 160 kg de materiale, mancare, corzi, echipament personal, corturile de perete (portaledge-uri) si alte "nimicuri".

Deci vineri am reusit sa ajungem la refugiul Costila pe la ora 2 noaptea si, cu ajutorul lui Vasile aveam tot bagajul sus. Sambata ne trezim destul de tarziu, rearanjam materialele in haulbag-uri, lasam o plasa cu mancare in refugiu pentru intoarcere si pornim in sus pe Valea Costilei apoi in Valea Galbinele, spre perete.

Cand ajungem si vedem intreg peretele suntem destul de bucurosi pentru ca conditiile se arata a fi ok. Nu foarte multa zapada in perete iar smocurile de iarba si zapada par destul de bine consolidate.
Justin ramane sa inceapa sa bata prima lungime iar eu si cu Emil mai facem cate un drum ca sa aducem restul de materiale.

Urmatoarea noapte dormim iarasi la refugiu, insa va fi ultima nopte de confort. De acum ne vom muta cu totul in perete pentru cine stie cate nopti.
Justin reuseste a doua zi sa ajunga la locul unde vom monta campul de portaledge. Au fost o lungime destul de tare de fata si apoi niste fisuri in traverseu spre dreapta, cam A1 iar apoi o lungime de fata cazuta inierbata si cu zapada care a mers la liber.

Aici vom dormi cateva nopti pana cand reusim sa deschidem urmatoarele 3 lungimi. Trasul haulbag-urilor pana la primul camp ne-a luat cam jumatate de zi si ne-am simtit toti destul de rupti dupa asta. Am montat corturile, am tras corzile sus si..urmeaza prima noapte in perete. A fost bine. Chiar daca nu e deloc ca si intr-un cort normal ci esti destul de strans de chingi si in plus dormi si legat. Noi cel putin ne puneam cate un anou in jurul nostru, sub brate ca si asigurare. E ciudat.. dar totusi, intre noi si gol e doar o panza intinsa..

Dimineata, mare de nori! Superb!

Urmatoarele 3 lungimi au fost cireasa de pe tort. Sunt bucuros ca mie mi-au revenit portiunile cele mai frumoase/ tari/ tehnice. In lungimea a 5-a am dat de o fisura oblica spre dreapta, deasupra unei placi imense, desprinse care suna foarte ciudat. Singura varianta era pe acolo. Am montat vre-o 2 nuci, un piton si apoi am intrat in fisura. E o fisura inchisa unde am reusit sa plantez un piton ce a intrat cam 2 cm apoi un microfriend si apoi o nuca ce statea intre doua cristale. A fost un pasaj care m-a consumat destul de mult psihic iar tehnic, fiecare plasament a fost dificil si mi-a luat destul de mult timp sa il descopar.

Mai cateva plasamente si ajung la confortul unei regrupari si la confortul psihic al unui spit. Emil curata lungimea si in timpul asta am timp sa mananc un baton proteic si sa imi trag sufletul pentru urmatoarea portiune.

E o portiune care duce la un diedru perfect, diedru ce il vazusem de jos. Pana acolo incerc sa merg la liber si cu ajutorul unui friend bagat adanc intr-o gaura/grota, un piton in care pun un shock-absorber si inca un friend ajung sub diedru. E superb, diedru de 90*, cu o fisura in mijloc. Cateva plasamente bune apoi iarasi o succesiune de plasamente care te fac sa strangi din dinti cand vrei sa incarci scarita... Tot sper la un piton zdravan unde sa pot rasufla usurat insa se pare ca locul pentru un astfel de piton nu e aici. Inca o nuca ce scartie si.. nimic. Ma tot uit, ma tarai cu inca o treapta mai sus in scarite dar nimic care sa gasesc eu si sa fie cat de cat ok. Singura varianta ar fi un cliff si apoi inca cateva plasamente subrede pana sa ajung la ceva mai de incredere. Scot clifful si incerc, caut o alveola sau ceva.. Gasesc o alveola insa nu e pentru mine. E scursa si sub mine probabil ca sunt vre-o 3-4 asigurari care nu ar tine daca as da acum o tranta. Plus ca sub mine ma asteapta o brana destul de lata.

Incerc sa gandesc la rece, nu vreau sa bat un spit! Nu pentru asta, nu pentru trecere si nu aici, in diedrul asta superb. Mai caut variante, stau o secunda sa ma gandesc dar pana la urma ma aud strigadu-i lui Emil: trimite bormasinaaa!! Imi pare rau insa nu sunt dispus sa risc mai mult. Atat pot aici si acum!
Urmatoarea bucata o catar pe semiintuneric si incerc sa merg cat mai mult. In final pun regruparea mai mult din cauza intunericului si cobor.
Sunt rupt de oboseala si abia astept sa dorm.

Dimineata sunt uimit ca inca e vreme buna. Desi pana acum in fiecare zi a fost senin, soarele nu ne-a dat in mod direct nici o raza iar temperaturile medii au fost in jur de minus 10 grade in timpul zilei.

Greul e dus in fiecare zi de cel care trebuie sa stea atarnat intr-o regrupare si sa fileze. Daca cateri sau tragi haulbag-uri e relativ ok, esti ocupat si te misti insa cel care fileaza dardaie si trebuie sa aibe rabdarea zeilor.

Cam la 2 lungimi sub creasta se vede o brana unde am planuit sa avem al doilea camp de portaledge. Reusim sa ajungem acolo dupa inca doua zile si dupa ce tragem totul sus montam corturile pe intuneric.

Dupa atatea zile de vreme buna ma asteptam in fiecare zi la ceva rau. In noaptea asta a inceput. Vantul a inceput sa sufle cu putere si dimineata ne-am trezit cu un strat de zapada proaspata. Cand deschid telefonul primesc doua mesaje. Ambele ziceau cam la fel: "faceti ce stiti dar grabiti-va ca vine rau!". Ma gandesc la Titi si la Adi Valean care stau in fata calculatorului si se uita pe site-uri de vreme.. iar dupa noaptea asta nu am cum sa ii contrazic. Justin primeste si el aceeasi veste.

Si totusi creasta e la aproximativ 2 lungimi. Nu vreau sa renunt! Strig la cei din celalalt cort si zic ca eu sunt decis sa incerc. Vreau sa catar si sa incercam inca sa iesim sus. Dealtfel..am carat dupa noi o sticla de Merlot si nu avem cum sa o bem inainte de a fi ajuns in creasta. Trebuie sa incercam, trebuie sa se poata!
Pentru micul dejun merg in celalalt portaledge si in timp ce mancam discutam despre cum sa facem sa inaintam si parca ignoram total vantul si vremea de afara. Asta pana in momentul in care o rafala de vand ne ridica pur si simplu in sus si ne izbeste de perete. Eram trei persoane in cort si faza se repeta la intervale tot mai scurte. Din acest moment discutia isi schimba incet sensul si ajungem sa vorbim despre variantele de coborare. Ne dam seama ca toti suntem obositi si chiar daca suntem atat de aproape, totusi nu suntem dispusi sa sacrificam mai mult. Nu in conditiile astea.
E o decizie foarte grea insa in final o acceptam fiecare: ne dam jos! Si asta cat mai repede!

Repede, usor de zis. In final ne ia o zi intreaga si niste eforturi imense ca sa ajungem la refugiu. Odata ajunsi infulecam rapid cate ceva si cadem fiecare intr-un somn adanc.

Duminica. A 9-a zi pe munte si dupa 8 zile in perete ne trezim tarziu. Mancam si incercam sa ne mobilizam sa adunam tot echipamentul si sa pregatim haulbag-urile pentru coborarea in Busteni. Avem ajutoare pentru asta. Fara ei (nu le-am retinut numele) nu stiu ce am fi facut. Nici nu indrazneam sa ma gandesc sa trebuiasca sa urc iarasi la refugiu ca sa cobor cu ultima tura de bagaje.
De asmenea multumiri lui Vasile care ne-a ajutat imens sa ducem totul sus si ne-a imprumutat aparatul foto.

Multumiri FRAE care ne-a sprijinit cu echipamentul specific de big wall si multumim prietenilor si familiilor care au fost cu noi tot timpul.

Asta a fost "Vis Suspendat"

Echipamentul ce l-am avut cu noi:

  • 30 pitoane
  • 3 seturi frienduri
  • 2 seturi nuci
  • 15 bucle echipate +30 carabe simple
  • 20 anouri
  • 1 per. pioleti + 1 per. coltari
  • 1 coarda statica 70m; 1 coarda dinaminca 60m; 2 semicorzi 50m
  • 2 portaledge + 5 haulbag-uri Black Diamond
  • bormasina si spituri

Schita traseului



INAPOI LA EVENIMENTE Evenimentul precedent »
 
Activitatile noastre{[]}Our activitiesClimbingTopo.ro